Învățarea unei limbi străine și ...

superputerea noastră

Uitați-vă la imaginea de mai sus. Există zeci de mii de modele de scaune pe lume. Cu toate astea, când vedem un scaun - oricât de trăsnit ar arăta - știm că e un scaun.

Cum facem să știm? Cum se face că nu avem nevoie să învățăm de fiecare dată, chiar dacă unele au patru picioare, altele trei, altele doar unul? Să nu mai vorbim de forme, de culori ... unele cu spătar, altele, fără.

Reușim să ne dăm seama foarte repede (în fracțiuni de secundă) că e vorba despre același obiect, oricât de excentric ar arăta el, datorită unei capacități pe care ne-am dezvoltat-o încă de când eram bebeluși: capacitatea de generalizare și abstractizare.

Pare complicat, dar nu este.

Este ceea ce ne-a ajutat să înțelegem destul de repede când eram mici și aveam o grămadă de noutăți de învățat despre lumea înconjurătoare, că de exemplu ceva care latră, are 4 picioare și blană e același fel de animal chiar dacă e mic, foarte mare, alb, maro etc. Tot câine e și nu trebuie să depunem efort să învățăm aceeași noțiune de fiecare dată când o întâlnim sub o formă diferită.

Ce treabă are asta cu limbile străine și cum îi ajută pe adulții care învață o limbă străină?

Zilele trecute, lucram cu o grupă și ne-am oprit la pronunția lui ”nature”. (Ăsta e un cuvânt des pronunțat incorect pentru că aplicăm filtrul limbii române.) I-am întrebat pe cursanți cum pronunță ”future”. Toți au știut.

Apoi i-am îndemnat să se uite mai cu atenție la cele două cuvinte: sunt același tipar de cuvânt (și iată analogia cu scaunele): două silabe, accent pe a doua silabă care e comună, deci dacă știm ”future”, știm să le pronunțăm pe toate de felul ăsta.

Așa ne ajută priceperea asta pe care ne-am dezvoltat-o de-a lungul timpului de a identifica tipare. Pronunția lui ”furniture, pasture, culture, vulture, capture, architecture, literature (3 silabe, același tipar)” devine clară dacă ne folosim capacitatea asta extraordinar de utilă pe care o avem de a abstractiza (de a reduce la esență) și de a vedea tiparele.

Asta facem zi de zi, de multe ori pe zi fără să ne dăm seama pentru că e ceva ce am automatizat de-a lungul vieții.

Atunci de ce nu se întâmplă natural când învățăm o limbă străină?

Pentru că, în special adulții care se apucă că învețe engleză, de exemplu, pornesc la drum cu ideea că trebuie să învețe pronunția fiecărui cuvânt în parte. Asta e ca și cum ori de câte ori am vedea un model de scaun nou sau o rasă de câine pe care n-am mai vâzut-o, ar trebui să învățăm de fiecare dată că ăla e tot obiectul scaun sau tot animalul câine. Viața ni s-ar complica mult și cu greu am mai naviga prin cotidian.

Generalizarea și abstactizarea sunt atât de utile în învățarea unei limbi străine pentru că ne ușurează viața și ne scapă de povara memorării și a supraînvățării (overlearning). Memorarea e un efort inutil și sortit eșecului când vine vorba de limbi străine.

Nicoleta Surdu (cofondator Cursevo)

🎧PODCASTUL ”ANATOMIA ÎNVĂȚĂRII”
Share on LinkedInShare on Youtube

Centrul Cursevo este pentru cei motivați.

Adresa de email: office@cursevo.ro

Telefon de contact: 0728.800.011

cursevo © 2014 - 2021 Toate drepturile rezervate.